Marți- 3 minute bune (25)

Era cât pe ce să nu servim azi minutele bune. Mă chinui de jumătate de oră să postez, ajutându-mă de Windows Explorer, după ce Mozilla s-a supărat rău pe mine și nu mai vrea să facă nimic din ceea ce-i cer... Explorer nu știe mai nimic despre mine. Nu știe să-mi sugereze  de la prima literă tastată ceea ce caut și, ceea ce e mai grav, nu știe parole. Aici ne asemănăm. Nici eu nu le știu. Am intrat pe blog din a șasea încercare, cred... Sper să-și revină vechiul prieten, căci așa nu ajung departe...

Love me or not pentru azi. Sper că ați avut multe minute bune azi și vă doresc numai minute cu vise frumoase în următoarele ore.

                          

O altfel de bucătărie...

Se ia un creier. Se adaugă treptat un suflet și se amestecă bine. După ce compoziția s-a omogenizat, se presară câteva mirodenii, la alegere, și esență de speranță diluată în 2 grame de creier, păstrat de la etapa inițială. Se lasă la crescut. Când stă să dea pe dinafară, se pune în cuptor la temperaturi ridicate. Se coace repede. În doar câteva zile e gata. Se scoate din cuptor, se lasă o vreme la temperatura inimii, după care se pune la rece. Se gustă. Uneori e un succes. Alteori, nu iese. În cel de-al doilea caz, se aruncă fără regrete preparatul și se rămâne la rețetele cunoscute deja.

Marți - 3 minute bune (24)

Lenka și We Will Not Grow Old pentru azi. Să rămâneți și voi tineri și liberi, vorba unui cântec. Să mai fiți și veseli și sănătoși și totul e perfect! Multe minute bune vă doresc!

Jumătăți inegale

sau o logică imbatabilă...

Jumătatea frumoasă e mai mare decât cealaltă. Începe să devină mai mică, dar continuă să rămână mai mare. Cred că o să rămână mai mare pentru mult timp. Poate pentru totdeauna, deși cealaltă parte se tot mărește...

Ne energizăm puțin? Din nou despre Feng Shui (?)

Am rămas restantă de foaarte mult timp cu o postare despre Feng Shui-ul din interiorul locuințelor. Așadar, textul ce urmează îi este dedicat lui V. Nu vă luați pix și hârtie pentru notițe, căci veți vedea că sfaturile din articolul găsit de mine nu ne pun în dificultate, nu ne încurcă sinapsele, ci ceea ce vrea să demonstreze este că Feng Shui-ul e în noi, că știam deja regulile, trebuie doar să le aplicăm. Altfel, nu-mi explic articolul...

Impresia mea e că articolul din care voi da câteva citate (de pe www. fengshui.acvaria.com) este scris de o femeie și e adresat bărbaților. Veți vedea de ce imediat. 

Nu păstrați gunoi sau mizerie în casă. Eliberați de balastul încărcat negativ cât mai repede. Duceți gunoiul în fiecare seară. În cazul în care uitați să duceți gunoiul, ați omorât Feng Shui-ul și nu o să știți de unde vi se trag toate nenorocirile.

Aerisiți fiecare încăpere 20 de minute zilnic. Ferestrele deschise permit energiei "chi" - vitală pentru o viață armonioasă -  să intre în casă, mereu proaspătă și puternică. Acum, depinde unde locuiți. Dacă stați într-o cabană în mijlocul pădurii, vine chi-ul pe fereastră, dacă stați în orice alt loc decât în pădure, vine noxa...
 

Încercați să aveți mereu flori proaspete în Încăpere, dar aruncați-le imediat ce s-au ofilit. Nu păstrați flori uscate. Începeți să înțelegeți de ce spuneam că e scris de o femeie?

Creați o mică fântână cu apă curentă în apartament. Fântână în apartament? Piece of cake! O puteți înlocui cu un acvariu cu pești. Ah...nu mai e așa funny...
 

E bine să aveți o vietate în casă: un câine, o pisică, un pește. Sau chiar un om, aș spune eu...Animalele activează energia chi. Sunt și printre oameni unii care o pot activa...Mai bine un pește, oare?

Nu lăsați nimic stricat în casă. Reparați tot ce nu merge bine, orice ușă care scârțâie, orice robinet care curge. Orice sursă de stres dezechilibrează armonia interioară (a soției). Încercați să rezolvați totul foarte repede, nu lăsați restanțe pe mâine sau pe altădată. Orice sarcină trebuie onorată imediat. Cred că acum sunt foarte clare lucrurile.
 

Încercați să mențineți casa ordonată. Ordinea este o regulă esențială în Feng Shui. Bine ar fi să și reușiți, pentru că ordinea o fi o regulă a Feng Shui-ului, dar mai e a cuiva care lovește mult mai năprasnic decât lipsa chi-ului.
 

Nu plasați televizorul sau calculatorul în dormitor sau în camera copilului. Dacă nu puteți renunța la TV, înainte de culcare acoperiți-l cu o folie de plastic sau alt gen de acoperământ. Bun sfat! La cât e de scumpă încălzirea, lumea face economie și riscă să înghețe peste noapte televizorul sau calculatorul. Deci, un sac de gunoi ar fi perfect. Sau un alt acoperământ (un batic, o maramă, ceva...)
 

Nu creați prea multe colțuri și unghere în casă, unde se acumulează energia negativă. Dacă aveți multe astfel de locuri ascunse, repetați periodic procedura de risipire a acumulărilor energetice cu ajutorul clopoțeilor de vânt. Zdrăngăniți clopoțeii prin toată casa, insistând în colțuri, unghere, după uși, sub mese, în locuri închise și ascunse. :)))) Mă scuzați...Eu am imaginație mult prea bogată...
 

Evitați să stați sau să dormiți sub grinzile suspendate din tavan. Eu zic doar să evitați să stați și să dormiți prea mult și o să fie totul în ordine.
 

Dacă de pe fereastra unei camere se vede un peisaj care nu vă place, amplasați pe peretele opus ferestrei o oglindă care va da senzația de respingere a peisajului de afară. Deci, dacă nu vă place ce vedeți, poate dacă vedeți de mai multe ori peisajul, o să vă obișnuiți și o să înceapă să vă placă.
 

E obligatoriu să se audă permanent muzică, dar nu orice fel de muzică, ci sunete armonioase, fără zgomote stridente, sunete de valuri, vânt, apă curgând etc. Și neapărat zdrăngănit de clopoței pe la colțuri, pe sub mese, pe sub paturi, prin cămară etc.

Un alt lucru important este amplasarea cristalelor în casă. Se agață în golul ușilor, în fereastră, în centrul camerei, de lustră, sub corpuri de mobilier suspendate, de veioze amplasate pe perete, în colțuri de cameră, deasupra patului, deasupra biroului de lucru, în holul de la intrare, în spații închise, în mașină, pe terasă, în balcon, în plantele decorative de interior, sau oriunde simțiți că este nevoie de un plus de lumină și strălucire în încăpere. De asemenea, trebuie spus că orice neajuns al casei (amplasare, dispunere a ușilor, a ferestrelor, a băii, se rezolvă prin amplasarea unui cristal în locul potrivit. Eu zic că dacă îți permiți atâtea cristale, casa ta are deja o energie foarte bună și nu mai trebuie să te chinui atât...

Marți - 3 minute bune (23)

Pocketful of Sunshine pentru azi. De ce? Pentru că am avut parte de soare. În buzunare, în păr, în ochi...A fost un soare de primăvară ce le-a interzis căciulii și mănușilor să iasă din casă. E frumoasă perioada asta. Începe să îți fie prea cald în vestimentația de iarnă, e soare, zăpada se topește, mașinile te stropesc, e soare, de pe orice acoperiș îți picură în cap apă, trebuie să ocolești toate bălțile formate pe trotuare...dar e soare și asta te mai face să uiți de celelalte semne ale venirii primăverii. Tare sper să nu fie o alarmă falsă și să se întoarcă iarna. Eu vreau să fie soare, soare pe care vi-l doresc și vouă, alături de minutele bune de azi. 

Tartă cu fructe de pădure

Vinerea asta a semănat a vineri. Nu mai avusesem parte de ceva vreme de sentimentul pe care doar zilele de vineri ți-l pot da. A început cu discuții cu oameni dragi, continuând cu întâlnirea cu un alt om drag, o minisesiune de cumpărături, mai mult de plăcere, decât de nevoie, și culminând cu retragerea în bucătărie, întru încercarea unei noi rețete. 

Îmi stătea gândul de mult la tartă cu fructe de pădure. Lipsea doar o tavă specifică și sincronizarea timpului liber cu cel al Melindei, pentru că stabilisem că trebuie să încercăm rețeta asta împreună. Vineri aveam tava, aveam ingredientele, o aveam pe Meli scăpată de sesiune și în ipostaza în care merita să fie recompensată, așa că ne-am pus pe treabă. 

Mai întâi am făcu un aluat din unt, un ou, puțin zahăr și făină. După ce a stat la rece aproximativ o oră, am întins aluatul în tavă și l-am înțepat cu o furculiță, astfel încât să nu-i treacă prin minte să se ridice prea mult cât stă în cuptor și să-mi strice mie planurile.

 

În timp ce aluatul stătea la rece, am pregătit o budincă de vanilie cu bucăți de migdale, astfel încât să fie rece și ea în momentul în care se răcește foaia de tartă, care în vreo 15 minute e gata de copt. (Sunt foarte exactă și cu durata operațiunilor, după cum vedeți. Aproape la fel de exactă ca și cu-cantitățile. Ceas am, dar sincer n-am idee dacă a stat 15 minute sau nu în cuptor. Când mi s-a părut că e gata, am scos-o). Am adăugat budinca, după care am așezat fructele de pădure peste. Personal, aș fi preferat să fie mai multe, dar când le-am cumpărat nu am putut aproxima cam de câte o să fie nevoie. Data viitoare, sigur o să fie mai bogată în fructe. 

La final, am făcut un jeleu (pe bază de ceva prafuri de la Dr. Oetker). După ce ne-a păcălit că nu o să se întărească niciodată, la cum arăta, ne-a demonstrat de ce e capabil, pe când nu ne așteptam...L-am pus peste fructe, dând astfel tartei aspectul pe care îl așteptam. Bine, nu chiar acela, dar a fost pe aproape :)

Ăsta e rezultatul. Impresiile au fost pozitive după ce s-a golit tava, deci ceva, ceva a ieșit. Acum că am tavă, o să mă perfecționez. Meli, mulțumesc pentru susținere, pentru curajul de a încerca ceva gătit de mine, pentru că mi-ai ascultat aberațiile în timp ce pregăteam tarta și pentru o după-masă de vineri plăcută! :)